pagină web personală Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi. (...)
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi. (...)
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!
Traian Dorz
 
 

Cântarea, poezia - citate celebre:

Prin cânare şi poezie, adevărurile creştine pătrund în adâncul inimii - Fer. Augustin
Cei ce cântă cântări duhovniceşti se umplu de Duhul Sfânt - Sf. Ioan Gură de aur
Psalmul este bucuria iubitorilor de Dumnezeu - Sf. Efrem Sirul

 

1. Un tată şi o fiică

2. În seara de august

3. Urare

4. Când Tu mă cercetezi

5. Daca eşti al lui Hristos

6. Iisuse, Dumnezeul meu

 

Un tată şi o fiică - poezia aceasta am scris-o în vara anului 2000 după ce am cunoscut o familie deosebită din Statele Unite. Aveau o poveste care mi-a atins inima. Cu un an în urmă, au fost căutaţi acasă de către poliţia rutieră din California, aducându-le o veste uluitoare: fiica cea mare, a avut un accident mortal. Nu ştiu dacă putem înţelege ce a simţit această familie atunci... Cu toate acestea am văzut în ei nişte oameni echilibraţi şi cu credinţă în Dumnezeu.

În seara de august - această poezie se referă la o seară de august în anul 2000, ultima seară petrecută împreună cu nişte prieteni, în Sâmbateni, satul meu natal, după un timp petrecut pe "muntele Domnului". Am cântat cu foc, ne-am rugat împreună. Era seara în care ne despărţeam.

Când Tu mă cercetezi ca şi Iisuse Dumnezeul meu - poeziile acestea le-am scris când eram cu inima zdrobită, în urma a câtorva luni de căutare a unui loc de muncă după terminarea studiilor, obţinând doar amânări.

 

UN GÂND DESPRE POEZIE

Aşa cum am amintit în pagina de start a acestui web site personal, ca simpatizant şi, mai apoi ca membru activ în Oastea Domnului, poezia a devenit parte din sufletul meu. Poezia şi cântarea pot fi compatibile atât cu starea de tristeţe sau mâhnire cât şi cu cea de bucurie. Poezia o găsim în Sfânta Scriptură, mai ales Psalmi şi Proverbele lui Solomon. Cântarea şi poezia sunt deosebit de vechi, poporul Israel, în cele mai vechi timpuri le-a avut parte în viaţa lui. Un caz concret a fost atunci când, după ce a trecut Marea Roşie, poporul Israel a avut o cântare de îzbândă.

Nu pot să nu amintesc de Traian Dorz, un poet creştin în Biserica Ortodoxă, care a trăit în secolul trecut, după părerea mea, printre cei mai mari. A scris peste 10 000 de poezii şi cântece, a făcut închisoare pentru că în poeziile sale era prea mult Iisus. Acest om a fost şi conducătorul Oastei Domnului până în 1989, când a trecut la cele veşnice.

Cred ca este relevantă părerea unui alt mare poet creştin, care a trăit în secolul trecut, contemporan cu Traian Dorz, Costache Ioanid, care a făcut o dedicaţie în versuri lui Traian Dorz. O redau chiar aici:


Tu, cântăreţ plăcut
(Costache Ioanid, lui Traian Dorz) 

Tu, cântăreţ plăcut al mântuirii,
rapsod încununat în lupta grea,
tu ai slujit în cortul întâlnirii
Şi-ai dat răspuns Golgotei, jertfa ta!

Lăsând pe strune mâna să se-avânte,
sub valul lumii n-ai cazut răpus,
iar harfa ta n-a încetat să cânte
şi n-a cântat decât pentru Isus!

Din tineri ani, slăvind eternul Astru,
te-ai dăruit în cântec ne-ntrerupt
şi-n ochii tăi cei rupţi din cer albastru
a plâns un dor din dorul vesic rupt.

N-au fost Betanii sa nu-ţi ceară preţul,
nici mângăiere fără să suspini,
ca să rămâi până-n amurg drumeţul
cu ochii-n sus şi gleznele în spini.

Acum tu porţi pe frunte, nestemate,
ca bruma peste crengi de terebint,
dar mult mai multe-s roadele bogate
decât pe tâmple firele de-argint.

Şi-acolo unde cântă trandafirii
şi veşnic alte ceruri se deschid,
tu vei sluji în cetele măririi
şi vei cânta alături de David!


1. Un tată şi o fiică

(lui Steve si Julie Belton
la un an de la moartea lui Missy)

Un tată şi-o fiică cuprinşi de durere
zdrobiţi de-o-ncercare neasteptată,
cobor între noi cu o sfântă tacere
aratându-ne dragostea din inima toată.

Un tată şi-o fiica cuprinşi de durere
însă o durere care aduce dragoste,
şi apropie sufletul de Domnul Iisus.
O durere care sfinteste.

Lacrimile voastre care-au curs pentru Missy
mi-a sensibilizat inima şi a făcut-o să plângă
apoi o uşurare mi-a inundat sufletul
şi-o caldă îmbrătişare am primit din partea voastră.

Durerea care v-a cercat viaţa
a devenit acum o dulce mângăiere
cum toiagul şi nuiaua lui Dumnezeu
l-au mângâiat pe David,
când a trecut prin umbra morţii.

N-am să vă uit niciodată,
pentru că iubirea ce-o aveţi pentru noi
şi pentru că lacrima caldă ce-am văzut-o pe faţa voastră
îmi pastreza întotdeauna amintirea vie
în mintea şi-n inima mea.

 
2. În seara de august

Când cântecul din inimi se ridica spre cer
şi stele fără număr îl asteptau venind,
de dincolo de ele erau îngeri cântând.
Cântând aceeaşi strofă, acelaşi viers şi cânt
aceiaşi dragoste ce arde în inimi pe pământ.

Mi s-a părut ca timpul o clipă s-a oprit
să-mbrăţiseze ceea ce-n veci de veci nu trece:
- cântarea înălţată din inimi spre Hristos
şi rugaciunea plină de Harul Slavei tot.

În noaptea aceea din august,
focul dragostei pe care Hristos
l-a aprins în inima noastră
a ajuns pe un munte înalt.
Acolo unde Hristos S-a schimbat la faţă
şi unde ucenicilor,
un strop din veşnicie le-a copleşit viaţa,
vroind pe totdeauna pe munte sa ramâie.

Aici e muntele Hermon.
Aici e muntele Tabor,
pe care Dumnezeu din cer
a coborât si l-a sfinţit.

Nu, n-a fost voia întâmplării
ca de la aşa distanţe
să ne cunoaştem azi.
Să stăm un ceas de taină cu sufletul vibrând
de cele mai nemuritoare acorduri,
şi de cânt...

Missy a cântat din cer
iar noi de pe pamânt
şi sufletele noastre s-au întâlnit
pe muntele cel sfânt.

Cântati prieteni scumpi,
acesta-i ceasul sfânt ce nu-l mai auzim cum bate,
acum e ceasul înfraţirii
despovaraţi de-a lumii neguri,
uităm că-i seara despărţirii.

 

3. Urare

Nasterea Domnului Hristos
să vă fie de mare folos,
bucurie să v-aducă-n casă
şi s-o facă veşnic luminoasă!

Dragostea Maicuţii Sfinte
pentru Pruncul Cel de sus,
s-o aveţi azi şi 'nainte
pentru Domnul nost' Iisus!

 


4. Când Tu mă cercetezi

Când Tu mă cercetezi în al meu umblet,
nimic în mine nu e ce sa-Ţi stea-mpotrivă,
căci Tu şi simtul cel adânc din suflet
şi mi-l cunoşti şi mi-l descoperi, deopotrivă.

Lacrimile bob cu bob îmi curg pe faţă,
când Tu îmi spui că tot e-n cunoştiinta Ta.
De bucurie plâng când ştiu ca-ntreaga-mi viaţa
e-n Mâinile ce Universul l-a creat.

Îti multumesc că-n orice încercare
ce Tu accepţi să-mi brazde viaţa mea,
Tu ai un scop ce-n nepătrunsa-mi zare
îl vei desăvârsi pe placul Tău şi după voia Ta.

...Si eu acum Te rog, o, drag Iisuse,
dacă în drumul meu spre Tine voi gresi,
să-mi cercetezi şi inima şi gândul - duse,
pe calea vesniciei curat să pot păşi.


5. Dacă eşti al lui Hristos

Dacă eşti al lui Hristos,
mergi pe drumu-I luminos
şi arată că-i în tine
numai ce-i frumos şi bine!

Domnul vrea s-araţi mereu
dragostea din Dumnezeu
şi să nu întorci nicicând
spatele celui flămând.

Dacă eşti al lui Hristos
binele să-l faci frumos!
Aşa spui credinţa ta
că e bună, nu e rea.

Dacă eşti al lui Iisus
gândul tău să-l ai doar sus,
şi aşa să mergi frumos
în drumul către Hristos.

Iar când drumul vei sfârşi
Domnul te va răsplăti,
şi pe veci de veci vei sta
sus în cer la dreapta Sa.


6. Iisuse, Dumnezeul meu

Iisuse, Dumnezeul meu,
Tu-mi dai tărie în credinţă
atunci când trec prin orice greu
şi orice suferinţă.
Ce har mi-ai dat să fiu al Tău
acum şi-n veşnicie,
să fiu copil lui Dumnezeu
în lumea rea, pustie!...

Iisus - comoara mea de veci
ce alta-n lume nu e!...
Pierdut umblam pe drumuri seci
când nu Te-aveam pe Tine.
Iar astăzi sunt bogat nespus
că tot ce am în viaţă
eşti Tu, preadulce, drag Iisus,
Mântuitor şi Tată.

Ce pot sa-Ţi dau, Iisuse, eu,
în semn de mulţumire
c-ai mântuit sufletul meu
de moarte si ruşine?
...O, n-am nimic să-Ţi dau, Iisus,
în schimbu-atâta bine!...
Dar, iată, viaţa mea o ia
căci Te iubesc pe Tine.

 

 

începutul paginii

Rusalim Miloş web - poezii Copyright © 2009 - Toate drepturile rezervate.